Trece o femeie frumoasă foc pe lângă doi ghiolbani…
Arăta ca’n poză, doar că avea pălărie roz ca poșeta și fustișan ceva mai scurt, nu d’ăsta de biserică.
Ghiolbanu’ zice:
– Eeeeh… uite măh ce bunăciune de vecină am! M-am dus ieri la ea și i-am trrras-o toată noaptea!
Ghiolbanu’ de lângă ghiolban spune și el:
– Ioi! Ș’io dădui la bucicîți, doar că cu vecină-ta de la ultimu’ ietaj.
– Ha! Vrrrăjeală mah!!! La ultimu’ etaj îs doar io cu nevastă-mea!
