De mult ne-am dat seama: trăim în Absurdistan.
Și tu și eu și vecina ta care e absurdă și ea și mai ales ĂIA… Știți bine de cine vorbesc… ăia care fac absurdisme zi de zi și noi trebuim să contribuim pentru absurzeniile lor.
În Absurdistan suntem experți în a ne plânge. O observăm cu toții când bârfim cu prietenii și rudele despre cum nu se vrea, nu se face nimic… toată lumea e pe ciolan… Există un loc și pentru toți acești oameni, printre care ne numărăm și noi, și tu… Îi zice Plânginistan. Dar e departe și e scump, n-avem timp de excursii exotice. Noi tot aici șadem zi de zi și știre după știre.
Așa că noi, Absurzistanezii, am început să ne adunăm pentru a aduna o colecție impresionantă de tembelisme și nonsensisme și să îi dam bice la umor și la mijtocăreli – cum știm mai bine – și dacă ne mai rămâne timp… poate încercăm să le și dregem… Aici!
Între timp… în Absurdistan
